Tocmai am văzut un scurt filmuleţ cu titlul "Children see, children do" (Copiii văd, copiii fac). (Chit că doar engleză se aude in clipul video, nu prea contează; imaginile "vorbesc" mai bine decât o pot face cuvintele.)
E genul de imagini care te fac să-ţi aminteşti că copiii învaţă foarte multe de la cei pe care-i iau de model (părinţii, adesea). Şi că e bine să te gândeşti ce fel de model vrei să fi...
vineri, 1 iunie 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
cand am devenit mama , asta era gandul care ma ingrozea cel mai tare, "ce fel de exemplu sunt eu pentru fata mea ? daca cumva sunt un exemplu negativ? daca cumva fac o greseala si urmarile pot fi devastatoare pentru ea? ", si pentru ca o minte sanatoasa :) stie cum sa se apare impotriva "gandurilor care pot duce la depresie" , un "gand vindecator" a rasarit "tot ce pot sa fac e sa fac ce cred eu ca e mai bine pentru ea" . Sper ca reusesc.
"tot ce pot sa fac e sa fac ce cred eu ca e mai bine pentru ea".
- Cam asa si eu. Cu mentiunea ca incerc sa fiu atent cind ceea ce cred ca e (mai) bine pentru copiii mei, incepe sa nu mai concinda cu ceea ce cred ei ca e (mai) bine. Imi place sa cred ca de cele mai multe ori o sa le accept parerea (cu sau fara scrisnit din dinti :-) ).
Si cumva, discutia asta imi aduce aminte de o replica din filmul "Letters from Iwo Jima": "Do what is right because it's right."
Principiu' care nu te fereste de conflict, totusi. Si e chiar fain cum filmul prezinta o astfel de situatie, in care oameni care cred in "fa bine pentru ca e bine sa faci asa" ajung sa-si curme viata unu' altuia (film de razboi, pina la urma).
La fel si-n "realitate" (viata de zi cu zi). Chiar daca faci doar ceea ce crezi ca-i bine, asta nu inseamna ca nu poti sfirsi in situatii conflictuale. Chiar si asa, e singurul lucru pe care poti (trebuie?) sa-l faci. :)
Trimiteți un comentariu