Prezumţia de imaturitate

Numa' ce-am citit un lung articol despre o adolescentă care la 17 ani a reuşit să pună pe picioare o afacere de milioane (în dolari americani) pornind la drum cu un singur atu: pasiunea pentru ceva (în acest caz, design web).

Ca în alte poveşti de succes americane şi aceasta conţine episodul cu abandonul scolar -- numai că de data aceasta nu este vorba de abandonarea unei universităţi sau colegiu, ci de renunţarea la liceu. (Cel puţin la cursurile de zi; articolul spune ceva despre cursuri online şi obţinerea unei diplome de colegiu.)

O parte mai puţin întâlnită însă în alte poveşti este cea cu interferenţa Statului în viaţa privată atunci când nu este cazul s-o facă. În marea sa inţelepciune, Statul (american) consideră că tânăra din poveste este, ei bine, prea tînără pentru a fi în măsură să-şi gestioneze banii pe care singură i-a câştigat. Vedeţi 'mneavoastră, în viziunea legiutorilor, abia de la 18 ani în sus este cineva capabil să administreze un capital semnificativ.

Ei bine, în viziunea mea, este doar un alt exemplu despre cum "lumea oamenilor mari" (i.e. Statul, prin legiuitorii săi) eşuează în mod lamentabil să recunoască diversitatea caracterului uman -- procesul de maturizare nu este ceva ce se întâmplă la fix 18 ani pentru toată lumea. (La fel cum cititul şi scrisul nu este ceva ce în mod obligatoriu trebuie să fie însuşit la fix şase sau şapte ani.)

Ashley, subiectul articolului pomenit, este în mod evident o tânără capabilă să ia decizii chibzuite; faptul că a fost în măsură să pună pe picioare o afacere o dovedeşte cu prisosinţă. Cu toate astea, trebuie să ceară aprobare pentru cheltuirea banilor pe care singură i-a ciştigat. În faţa pasiunii şi eforturilor pe care le depune, societatea --prin legile sale-- îi răspunde arogant: Eşti prea mică! Mai trebuie sa cresti!

Aş zice că are tot dreptul din lume să se-ntrebe dacă merită să crească într-o astfel de lume.


ps/ Îmi place şi cum se termină articolul:

"Just a 17-year-old and her big dreams in a pink, pink, pink world full of promise. And if they don't come true? Well, there's always college."

("Doar o tânără de 17 ani şi visele ei mari într-o lume roz, roz, roz şi plină de promisiuni. Şi dacă nu se realizează [visele]? Ei bine, şcoala va fi tot acolo.")